“Incepand numaratoarea zilelor de la Anul Nou, 6 Ianuarie este creatia biblica a omului. Pornind de la acest mit biblic al creatiei omului de catre Dumnezeu, parintii Bisericii crestine au fixat dubla nastere a Pruncului Iisus: fizica si spirituala (Botezul). Comasarea celor doua mari evenimente crestine intr-o singura zi, logica din punctul de vedere al noii credinte, a devenit, cu timpul, sursa de neintelegere si confuzie pentru credinciosi. In aceasta situatie teologii au gasit o solutie de compromis: au pastrat data de 6 Ianuarie pentru Botezul Domnului Iisus si au devansat nasterea fizica cu doua saptamani, pe 25 Decembrie, unde se celebra, pe atunci, moartea si nasterea zeului iranian Mithra si a celui carpato-dunarean Craciun. Translatia datei Nasterii Domnului peste Anul Nou roman (al Imperiului Roman), praznuit la Calendele lui Ianurie (1 ianuarie) si suprapunerea acestui eveniment crestin peste ziua de celebrare a zeilor amintiti avea sa produca un amestec greu
de descifrat astazi al sarbatorilor si obiceiurilor crestine cu cele precrestine.
In Calendarul Popular ziua de Boboteaza cuprinde elemente specifice sarbatorilor de Craciun si Anul Nou: local, se colinda; se fac si se prind descantecele; se afla ursitul; se fac prorociri ale timpului si belsugului in noul an; se crede ca se deschide cerul si vorbesc animalele, ard comorile s.a. O pondere deosebita o detin insa actele ritualesi practicile magice de profilaxie si purificare. La riturile crestine de sfintire a apei (agheasma), la umblatul cu botezul si aruncarea crucii in apa de catre preoti, poporul a adaugat altele noi: spalatul sau scufundarea rituala a oamenilor in apa raurilor sau a lacurilor, impuscaturi, strigaturi (…) si producerea de zgomote; aprinderea focurilor, imprastierea substantelor urat mirositoare; afumarea oamenilor vitelor si anexelor gospodaresti; incuratul cailor. La aceasta teribila ofensiva impotriva spiritelor rele sar in ajutorul oamenilor lupii, singurele vietati care vad diavolii, ii alearga si ii sfasiecu dintii. De frica lupilor,
dracii sareau in ape si, dupa ei, barbatii curajosi. Preotii sfinteau apele cu agheasma si aruncau crucea. O practica interesanta de purificare si alungare a spiritelor malefice este alergatul sau incuratul cailor. O data pe an, la Boboteaza, cei doi rivali calendaristici, lupul si calul, primul stapan peste iarna, al doilea peste vara, lupta pentru o cauza comuna: izgonirea diavolului.
Alimente rituale specifice zilei de Boboteaza sunt piftia si graul fiert.”
(COMOARA SATELOR – Calendar popular, Ion Ghinoiu)
Adaugiri:
1. Zeul Mithra nu este un zeu iranian. Este vorba despre Manu care in traditia romaneasca devine Mesterul Manole care echilibreaza cele 7 puncte de pe paralela de 45 de grade. Adica Craciun sau Troian sau Novac (Traian badita cu plugul care a arat Brazda). Faptul ca in zona iraniana i s-a spus Mithra nu semnaleaza decat vechimea vremurilor lui Craciun si a maretiei sale.
2. Lupul si Calul nu sunt rivali calendaristici. Sunt parti ale Uroborosului Universal. Se inghit reciproc spre regenerare.
3. Cuvantul lupta are in radacina sa pe lup. Faptul ca doar Lupii vad diavolii si ii sfasie il putem confirma in cotidian prin comportamentul cainilor care latra tiganii. Stim ca tiganii, fosti indieni deveniti preoti in Egipt, lucreaza cu intuneric.
4. Cred ca vremea cand spiritele malefice trebuiau sfasiate si alungate a trecut. Cred ca era in care traim acum este despre aducerea echilibrului in fiecare spirit. Deja avem explicatiile si taria necesara acestui proces.
5. Anul Nou incepe in Martie pe 1, odata cu primavara.
6. Legenda spune ca toate animalele au fost odata doctori si ca puteau vorbi. Nu-mi amintesc ce s-a intamplat insa Dumnezeu le-a schimbat capetele, ori intre ele ori cu oamenii. Doar in noaptea de Boboteaza ele isi recapata darul vorbirii. Legenda e confirmata si in India unde zeul Ganesha a fost un print care e decapitat pe campul de batalie iar tatal sau ii aduce un cap de elefant pe care i-l pune si acesta traieste.
Cred ca este absolut necesar ca generatia 25-40 ani sa faca legatura dintre trecut si viitor prin traditii. Cred ca, altfel, Romania va intra si ea in incertitudinea cetii cotidianului unde colindul devine un cantecel si colindatul sursa de venit (nu stim inca daca TVA inclus sau nu). Stiu ca este obositor, dar e de datoria noastra acum sa fim cariatide pentru tara si constiinta.