Doar voi stiti ca eu mi-s fata simpla, ma trag din familii de razesi, de generatii intregi nascute si crescute la tara. Cred ca doar eu si fratii mei suntem nascuti en targ. Biensur ca nu pretindem a fi altcineva, ba chiar suntem mandri de unde venim si cum am ajuns. Desigur, multi din noi au ales sa faca scoale, au ales sa se cultive, desi de multe ori bunicii ne-au dat clasa la tot ceea ce se numeste spirit intuitiv, intelepciune, logica si alte alea. RIP!
Cand eram mica, universul lumii mele, adeca fratele mai mare (care bineinteles ca ma mai articula din cand in cand la ce pacoste eram – desi el a fost invatatorul meu caci aia de la scoala greu s-a putut numi asa, el mi-a insuflat iubirea pentru carte) imi zice: ar trebui sa te trimit pe islaz cu gastele la pascut, ca prea stai degeaba toata ziua – asta fiind in vacante. Nu stateam eu chiar degeaba, trageam speranta ca prin citit o s-ajung o mare scriitoare.
Mare gresala oameni buni. Stau acum si ma uit in urma, vad ca degeaba am citit eu atatea carti, degeaba am iubit si iubesc limba asta romaneasca, plina de pasiunea si sangele varsat al romanilor intru apararea ei. Degeaba, ca poiata tot n-am ajuns.
Apai dragii mei, daca ma duceam si eu cu gastele la pascut in vacante, daca stateam mai mult sa meditez si sa extrag din adancurile intelepciunii poporului nostru, poate as fi reusit a ajunge la standardele pe care multi altii le-au atins… si-atat de departe!!! Si cat sunt ei, stimatii mei cititori, de apreciati.
Ma duc sa bag cornu’-n perna si sa bocesc o saptamana, va jur. Pentru mine timpu-i pierdut, deja sa ajung o emineasca ca urmatoarea, nu mai am nicio sansa:
Cine sunt eu ?,m-am intrebat,
Cind am privit spre tine
Privirea in lacrimi mia jucat
Am inteles ca te-ai schimbat
Si nu m-ai esti acel barbat
Alaturea de mine.
Tu mi-ai promis c-ai sa te intorci
Si eu am sa te astept.
Tu teai intors ,insa ai uitat
Motivul cel mai important:
Iubirea pentru mine.
Tu esti aici,dar esti departe
Atingeri tandre,vorbe in soapte
Dar,parca o mare ne desparte
La ceas de zi ,la ceas de noapte.
Eu am sa plec pe un alt drum
Necunoscut de mine
Iar tu ai sa uiti c’am existat
O clipa pentru tine.
Apai, nenorocita de mine, cum sa mai reuseasca a sparge topurile, standardele. Cum pot eu, oare, sa ajung la asemenea sentimentalism incat sa dezlantui fiara creatiei si artei din mine???
O vai, lume cruda si insensibila. Macar acum, de vezi ca nu mai am nicio sansa, trimite-mi un pictor talentat sa ma imortalizeze pe islaz cu pretenele mele gastele! Macar atat pentru posteritate!